Vorbim astazi pe blog despre lacomia rusilor si revendicarile teritoriale. Cu alte cuvinte, acelasi subiect intors pe toate partile in presa si la TV de cand a inceput „Operatiunea Speciala”. Stiti voi, invazia aceea care nu e de fapt invazie si nici razboi.
Razboiul sau conflictele militare intre natiuni nu sunt o noutate. Din nefericire, de-a lungul istoriei se poate observa cu usurinta ca perioadele lungi de pace reprezinta exceptia de la regula. Din acest punct de vedere se poate spune ca am fost rasfatati in Europa. Numai ca, un fost agent KGB a decis sa schimbe lucurile. Razboiul nu a inceput acum, ci in 2014 prin anexarea Crimeei de catre Rusia. Un exercitiu de propaganda si o falsa rebeliune sustinuta din spate de Rusia. Precum autoritatiile romane si prima zapada in fiecare an, Ucraina a fost luata prin surprindere.
Nu se poate spune acelasi lucru si despre situatia actuala unde guvernul de la Kyiv a reactionat proportional si rapid. De aceasta data, trupele ucrainiene au beneficiat de pregatire occidentala si au reusit sa opreasca avansul rusilor. Din nefericire, nu a fost fara sacrificii mari din partea celor aflati in defensiva. Spre surprinderea occidentului, rusii nu au avut probleme in a comite crime de razboi. O trezire dura la realitate si inca o dovada ca lupul isi schimba parul dar naravul ba. De ce spun asta? Pentru ca furtul, violurile si executiile in masa practicate de fortele militare ale Rusiei sunt intalnite in majoritatea conflictelor militare in care Federatia Rusa sub diferitele ai denumiri a fost implicata.
Surprinzator a fost ca ai nostrii s-au prins ca e o paine de mancat aici. Vorbesc de iubitii guvernanti. Ma asteptam ca partidele mari, PNL & PSD, sa se imparta de o parte si de cealalta a baricadei. Din fericire, nu a fost sa fie. Ambele tabere realizand ca dusmanul dusmanului meu e prietenul meu. Ok, cel mai probabil putin impinsi de la spate din Vest. USR a fost si ei pe acolo, in nota obisnuita. Surprinzator ar fi fost sa ii sustina pe rusi.
In schimb, Operatiunea Speciala le-a cam stricat ploile celor de la AUR. E putin mai complicat sa ii prostesti pe oameni ca le vrei binele cand cei ce te finanteaza bombardeaza la mai putin de 10km de granita noastra. In schimb, mahalagioaica de serviciu, Diana Iovanovici-Șoșoacă, si-a dat in sfarsit arama pe fata. Cu toate acestea, trebuie admirat devotamentul duduiei pentru angajatorul sau. Cat timp vin rublele scandalul va fi la ordinea zilei.
Ca sa nu ziceti ca fac click bait, trebuie sa atacam si revendicarile teritoriale. Stiti voi, acele cazuri in care o tara a pierdut o parte din teritoriu dar inca sustine ca ii apartine. Conceptul in sine a fost deseori folosit pentru a initia conflicte militare si pentru a redesena granitele dupa incheierea unui razboi. Problema acestui argument e ne-am tot batut intre noi de-a lungul timpului. Sate, orase, judete, chiar si tari intregi au avut prea multi stapani pentru a mai putea spune cu 100% certitudine cui ii apartin din punct de vedere istoric, politic, demografic, cultural, etc.
Unele revendicare sunt de-a dreptul ridicole, vedeti Luxemburg, al carui monarh a fost imparatul Sfantului Imperiu Roman, rege al Ungariei, Croatiei, Germaniei, Bohemiei(Cehia de astazi), precum si print-elector in Brandenburg. Aruncati o privire si pe la Mongolia, ceva imi spune ca ei pot sa afirme ca totul la Est de Polonia pana la Oceanul Pacific in Vest poate fi revendicat de catre urmasii lui Ginghis Han. Nu mai vorbesc de Marea Britanie, Spania, Portugalia, Franta si celalalte natiuni ce si-au construit imperii coloniale.
In concluzie, traim vremuri triste si problemele abia au inceput sa se arate. Urmeaza cresteri de preturi in special in domeniul energiei. Dar asta-i pistol cu apa pe langa problemele pe care cetatenii Ucrainei le infrunta si urmeaza sa le infrunte. Rusii nu stiu sa piarda si inca invata sa distinga obiectivele militare de catre civile.
Atat pentru astazi, numai bine!
